<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><song><title>Sunt un copil sărman uitat de lume</title>
<lyrics>[V1]
 Sunt un copil sărman, uitat de lume,
 Şi pribegesc hoinar pe-acest pământ,
 În căutarea unei lumi mai bune
 Pe care-aș vrea s-o aflu mai curând.

[V2]
 // Sunt călător şi n-am nimic pe lume;
 Bucuriile toate mi se frâng.
 De-s amărât, nimeni nimic nu-mi spune
 Şi nimănui nu-i pasă că eu plâng. //

[V3]
 De-atâtea ori, aștept o-ncurajare
 Să-mi îndulcesc-amarul de pelin
 Şi-n sufletul pribeag să imi strecoare
 O bucurie în eternul chin.

[V4]
 // De-atatea ori sunt singur, n-am pe nimeni
 Si n-are cin' să-mi vină-n ajutor;
 N-aud de nicăieri o vorba bună,
 Să-mi răcorească pieptul plin de dor. //
 Îmi plânge sufletul, în vâlvătaie,
 Inima care rane a primit,
 În lupta grea, în apriga bătaie
 În care, deseori, căzui lovit!...

[V5]
 // Dar ţara mea o văd, în depărtare,
 Şi-adeseori, deşi mă simt învins,
 Mă scol din nou şi-alerg tot într-acolo,
 Căci ţara mea-i eternul paradis. //

[V6]
 Dar țara mea e sus de tot, în zare,
 Iar aici jos săgețile mă-mpung
 Şi-adeseori mă clatin pe picioare
 Şi-mi pare că acolo n-am s-ajung.

[V7]
 // Dar, chiar de-ar fi să cad în nesimţire,
 Va apărea lângă mine Isus
 Şi m-a întreba-n susur blând și subţire:
 „Ce faci tu, frate? N-ai vrea să vii sus?&quot; //

[V8]
 Mă voi scula atunci, plin de putere,
 Şi voi zbura-mpreună cu Isus;
 Cu El de mână, m-oi plimba pe stele,
 În ţara de cleştar, acolo sus.

[V9]
 //Acolo, fericirea s-a aşterne;
 Nu vor mai fi dureri pe-al ţării şes.
 Ultima lacrimă ce-o am pe gene
 Şi-obrazul tot de plâns îmi va fi şters.

[V10]
 // Şi-orice jignire, suferinţă, rană
 Vor fi uitate - parcă n-ar fi fost -
 Căci Dumnezeu va-mpărați cu slavă
 Şi, lângă El, voi fi la adăpost. //</lyrics>
</song>